

E un fapt general ştiut şi mult agreat că începutul de an înseamnă entuziasm şi forţe proaspete. Aşa o fi. Dar, pe lângă astenia de toamnă şi cea de primăvară, mai există o boală care circulă prin birouri ca o pală subţire şi tăioasă de aer polar. O senzaţie incomodă, comparabilă cu cea resimţită de fumători când descoperă, la puţine ore de la ultima ţigară oficială, că… nu au ce face cu mâinile. Sau cu senzaţia de leşin pe care trebuie că o are un balon imediat după ce a fost spart. Niciodată dezechilibrul nu e mai grav ca atunci când după preaplin urmează, fără tranziţie, vidul. Să-i zicem depresia de ianuarie. Ce o provoacă? Şi, mai ales, cum scăpăm de ea?
Depresia de ianuarie îşi are de fapt rădăcinile în octombrie, când numărul proiectelor creşte colosal – cu vreo 80% – şi ritmul de lucru se înteţeşte. În cazul agenţiilor de publicitate, situaţia se traduce în comenzile de agende, plannere, cadouri, felicitări şi alte obiecte strâns legate de – ştiţi voi – acele ocazii speciale la care nimeni nu se aşteaptă deşi sunt fixate cu roşu bolduit prin calendare… Aceste comenzi de ultim moment curg într-un ritm ameţitor şi inundă inboxurile agenţiilor, congestionând tipografiile. Ei… şi-atunci să vedeţi cum lucrăm noi toţi la parametri maximi, cu forţe mai puţin proaspete dar… forţoase şi un entuziasm absolut justificat de cauza asta, cea mai bună dintre toate, ce toceşte tălpile saniei, coarnele renilor şi minţile creativilor: sacul fără fund al Moşului.
Şi apoi toată lumea – fizică şi juridică – se relaxează. Brusc. Total. Intră în vacanţă. Se recompensează. Se îndoapă cu o stare de bine mai ceva ca la spa. Face exces – nu de zel, că nu mai e nevoie, ci… de pauză. Bate gongul, explodează artificiile, totul devine nou nouţ şi deschidem o pagină albă stropită cu şampanie – pe care pixul nu mai scrie şi tuşul se dizolvă… începe un nou An, ca un miracol (din nou, de parcă nu ar fi fost scris cu roşu că se va întâmpla).
Revenim “cu forţe proaspete şi un entuziasm imbatabil” în birourile noastre curate şi puţin cam reci… dar avem inimi fierbinţi şi minţi în ebuliţie, nu-i aşa?, iar asta compensează, când inevitabilul se produce. Ne-am relaxat prea mult. Toate proiectele cu bling bling au fost deja predate de… anul trecut, iar unele dintre ele chiar consumate. În contextul descris, laolaltă cu pala aceea subţire şi tăioasă de aer polar, în inbox începe o mişcare subtilă… de picătură chinezească. Azi o comandă… mâine trei spamuri, poimâine încă o comandă… din trecut, evident, căci unii funcţionează după calendarul pe stil vechi. Şi uite-aşa se instalează depresia de ianuarie.
Ce se întâmplă, de fapt?
Lucrurile sunt cât se poate de pragmatice şi rezolvarea e tot pragmatică.
Bugetele de marketing se fac în octombrie. Mai exact, nu se fac în octombrie, pentru că noutatea sărbătorilor care se apropie imprevizibil -!!!- îi îmbolnăveşte taman atunci pe toţi de o altă boală pe care o vom numi “urgenţă”, inducând sprintul creativ irezistibil descris câteva paragrafe mai sus. Şi fiindcă bugetele astea de marketing nu sunt gata nici în ianuarie, când urgenţa se transformă peste noaptea dintre ani în procrastinare, totul trenează, trenează, trenează… căci vremea e tânără şi noi la fel.
Pe lângă depresia inevitabilă, situaţia riscă să se repete, aşa cum se repetă îndeobşte toate greşelile din care nu învăţăm. Observaţi patternul: în primii 80% din an: 20% din proiecte; în ultimii 20% din an, 80% din proiecte. Relaxare, depresie, presiune, relaxare, depresie, presiune, şi tot aşa. Snap!
Soluţia?
În cazul în care octombrie a fost pentru voi prea aglomerat ca să faceţi bugetul de marketing şi vă regăsiţi printre producătorii de picături chinezeşti (proiecte anacronice, calendar în stil vechi… rings a bell?), aflaţi că se poate face o rebugetare şi în ianuarie, luna cea mai… liniştită din an! Rebugetaţi. Dacă depresiei de ianuarie îi opunem planificarea de ianuarie, restaurăm starea de echilibru. Proiectele se distribuie elegant, fără discriminări de la o lună la alta, forţele redevin constructive, entuziasmul câştigă în consistenţă, creativitatea – în fluiditate… totul începe să arate bine, exact ca un win-win situation.
Şi nu uitaţi că Anul Nou trebuie musai să fie marcat de succes, succesul nu există fără public, iar pentru ca publicul să vă iubească, trebuie să vă afle şi să vă cunoască. Moment în care intervine, fără depresie dacă permiteţi, agenţia de public(itate).